Sectorul economiei sociale din UE a salutat în cor lansarea în decembrie a Planului European de Acțiune. E momentul să trecem de la entuziasmul inițial la o analiză mai aprofundată. Ce aduce cu adevărat nou Planul de Acțiune?
În primul rând, Planul aduce o mult așteptată recunoșterea economiei sociale ca sector și a organizațiilor care fac parte în mod tradițional din acesta – cooperative, societăți mutuale /de ajutor reciproc, asociațiiși fundații – la nivelul Comisiei Europene.
Dacă la nivelul altor foruri europene, ale Parlamentului European – care a promovat câteva rezoluții în favoarea acestui sector și a Comitetului Economic și Social European, care are unul din cele trei grupuri de parteneri ai dialogului social european structurat chiar în jurul economiei sociale, sectorul se bucură de recunoaștere și sprijin, la nivelul Comisiei această recunoștere și sprijinul aferent lipseau.
Documentul anterior al CE, care data din 2011 – Social Business Initiative, se concentra pe întreprinderile sociale – o categorie de întreprinderi parte a sectorului economiei sociale dar numai o parte a acestuia. Planul recent adoptat extinde sectorul avut în vedere de decidenții europeni asupra întregului sector al economiei sociale – readucând în atenție entitățile care în mod traditional au definit acest sector în Europa și în lume – cooperative, societăți mutuale /de ajutor reciproc, asociații și fundații.
Încă de la început, la definiții Planul precizează:
Economia socială cuprinde o serie de entități cu modele de afaceri și organizaționale diferite. Acestea își desfășoară activitatea într-o mare varietate de sectoare economice: agricultură, silvicultură și pescuit, construcții, reutilizare și reparare, gestionarea deșeurilor, comerțul cu ridicata și cu amănuntul, energie și climă, informare și comunicare, activități financiale și de asigurări, activități imobiliare, activități profesionale, scientifc și tehnice, educație, sănătate umană și activități de asistență socială, arte, cultură și mass-media.
În contextul acestui plan de acțiune și al inițiativelor conexe ale UE, economia socială acoperă entitățile care împărtășesc următoarele principii și caracteristici comune: oamenilor și scopul social și/sau de mediu sunt centrale și nu profitul, reinvestirea majorității profiturilor și excedentelor pentru a desfășura activități în interesul membrilor/utilizatorilor („interes colectiv”) sau al societății în general („interes general”) și al guvernanței democratice și/sau participative.
În mod tradițional, termenul de economie socială se referă la patru tipuri principale de entități care furnizează bunuri și servicii membrilor lor sau societății în general: cooperative, societăți mutuale de binefacere, asociații (inclusiv organizații caritabile) și fundații. Sunt entități private, independente de autoritățile publice și cu forme juridice specifice.
Cum stă România?
Cu o Lege a economiei sociale chiar imperfectă, care enunță principiile statuate de Planul European și are în vedere sectorul în ansamblu – România stă relativ bine.
Unde nu stă România bine este la asumarea de către organizațiile însele a apartenenței la un sector comun, cel al economiei sociale. Cooperativele din România – cu excepția celor de credit – s-au exprimat de multe ori public că ele nu sunt societăți cu caracter social și prin urmare nu fac parte din economia socială. De asemenea o parte a sectorului non-profit – asociații fundații, cel care se finanțează integral din donații și sponsorizări și nu realizează venituri din activități economice este reticent în a se recunoaște parte din sectorul economiei sociale
